„Narcos: Mexic”, Actrița Teresa Ruiz Despre Iubirea Culturii Indigene

2024 Autor: Steven Freeman | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 08:19

În noul sezon al serialului Netflix Narcos: Mexic, Teresa Ruiz joacă Isabella, inspirată din figura cartelului real, Sandra Ávila Beltrán, cunoscută sub numele de regina Pacificului. „Lupta de bază a Isabellei este o luptă cu care ne putem identifica”, spune Ruiz pentru People CHICA. „Mulți oameni cu care vorbesc se simt în conflict pentru că văd o femeie implicată în activități criminale, așa că nu știu de ce se simt atât de simpatici față de ea. Ea provoacă un pic de confuzie. Ar trebui să mă prind de ea sau nu?”

„Lupta ei nu este doar despre putere, ci despre supraviețuire. Pentru multe femei, atât timp cât nu avem independență financiară și nu suntem propriii noștri șefi, suntem la mila bărbaților și asta înseamnă că trebuie să trecem prin abuz fizic, abuz emoțional și oameni care subestimăm pe cine sunteți. Deci, pentru că se luptă pentru a avea siguranță ca femeie, o mulțime de oameni se pot raporta la asta și pot înțelege miezul acesteia.”

Ruiz, în vârstă de 31 de ani, va apărea și în următorul thriller The Marksman, cu Liam Neeson. „Este o poveste despre o mamă și un copil care sunt obligați să părăsească Mexicul”, spune ea. În film, Neeson joacă un veterinar retras din Vietnam, care ajută un tânăr să scape de un cartel mexican. „Prin întâlnirea noastră, el începe să înțeleagă poveștile dificile ale oamenilor care trec frontiera și de ce o fac”, adaugă Ruiz.

Actrița, care joacă și în serialul Netflix, La Casa de Las Flores, s-a deschis despre îmbrățișarea rădăcinilor ei Zapotec. „Mama mea este Zapotec indigenă”, spune ea. „Bunicii mei nu vorbeau niciodată spaniolă, iar mama a învățat spaniola când era mai mare. Tatăl meu este un mexican obișnuit, un mestesug. Am crescut ascultând mama vorbind Zapotec în casă. Pentru mine a fost incredibil de normal. Ca fetiță am trăit în Oaxaca, așa pentru mine toată lumea vorbea Zapotec sau avea o limbă autohtonă și mânca lucrurile indigene pe care le-am mâncat, precum cearșaf sfânt sau se îmbrăca așa cum am făcut-o.”

Cu toate acestea, pe măsură ce Ruiz a crescut, a început să înțeleagă că mama ei se confrunta cu discriminare pentru că era Zapotec. „Mi-am dat seama de toată lupta pe care mama o întâmpinase și de ce dorea ca eu să învăț engleza și să plec în altă țară pentru a studia. Prima ei limbă a fost Zapotec și nu știam că are un accent autohton în spaniolă și nu am observat niciodată, dar oamenii o tratau puțin diferit și nu știam de ce”, spune ea. „Ca fetiță poate am crezut că mama mea este prea timidă, o voi învinovăți pe mama și nu a fost până când am fost mai mare, mi-am dat seama că era greu pentru ea nu numai din cauza modului în care arăta, ci felul în care suna, felul în care vorbea. De aceea nu a vrut niciodată să vorbesc despre Zapotec. Vorbesc unii, dar am aflat împotriva voinței ei. Unul dintre unchii mei m-a învățat să cânt în Zapotec înainte să pot cânta în spaniolă, așa că mai am multă muzică. Este o parte a vieții mele la fel de mult ca și mexican sau american.”

Ruiz, căruia îi place să navigheze în timpul liber, spune că știe responsabilitatea pe care o are ca fiind o actriță zapotecă mexicană în emisiunile mainstream. „Cred că este incredibil de important pentru că de fată tânără nu aveam modele sau actrițe la care să mă uit”, spune ea. „Stelele pe care le-am văzut în Mexic, când eram o fetiță, erau în telenovele și toate aceste femei de frunte erau mexicanele albe - nu păreau ca mine. Erau Thalías, Paulina Rubios și abia după ce am văzut Selena am crezut că pot realiza acel vis de a fi în arte.”

A fi tricultural este un avantaj astăzi ca actriță la Hollywood, spune ea. „Vorbeam cu un prieten de-al meu, Demián Bichir, iar el mi-a spus:„ Teresa, ajungi într-un moment atât de incredibil. În urmă cu zece ani, oportunitățile care vă sunt posibile nu au fost disponibile pentru oameni ca mine sau Salma [Hayek] sau acea generație de actori. Au fost atât de puține audiții pe care am putea chiar aspira să le avem. Acum, bogăția de personaje care este disponibilă pentru generația ta este incredibilă”, ceea ce cred că este adevărat. Există atât de multe lucruri pe care trebuie să le facem în continuare în ceea ce privește incluziunea. Chiar dacă există un personaj latin într-un spectacol, vocile încă nu sunt la fel de clare. Este ceva ce trebuie să schimbăm, dând mai multă putere scriitorilor, creatorilor și producătorilor care sunt latino-americani."

Credit foto: Bret Lemke